intors din drum
si intrebat despre mare
inevitabil departe
inevitabil tarziu
un fel de copac
uscat in soare
asteptand
fluierul cafeniu.
destupat si gol
de toate
prelins
in vase de argint
putrezesc lasciv
in lapte de matca
impaturit in
muschi
si mucegai.
definitv
undeva intre
cerurile tarzii
ma voi intoarce
catre casa pustie
si-n gardurile reci
voi lasa sperante
si dorinti
ma voi retrage
acolo unde
nu-i decat pendul
iar nisipul
curge stand
in sensul invers
al acelor
de brad.
