explicatie de termeni:
educatie pentru studenti – educatie in democratie, etica si morala profesionala
intra-universitara – nici pre nici post ci in timpul
de ce e nevoie de educatie pentru studenti?
Facultatea reprezinta pentru multi dintre elevii romani pasul imediat urmator dupa terminarea liceului. Practic vara de la sfarsitul liceului este o concentrare nepermisa de efort educational. la inceputul verii BAC-ul, la sfarsit admiterea la facultate. Nu am sa ascund faptul ca fac parte dintre cei care sustin ideea unui an pregatitor, sau al unui an de pauza intre liceu si facultate.
Problema cea mai mare a acestei treceri/accederi directe la studiul universitar este ca se sare peste o etapa importanta de educatie civica in primul rand. ma explic. Liceul face parte(pentru 99% dintre studentii romani) din invatamantul public de stat. Mai mult liceul este inca un loc unde educatia nu vine sa intampine o anumita directie de formare, ci mai degraba ofera o plaja mult prea mare de informatii pentru toate domeniile. Din punct de vedere al educatiei civice, liceul nu aduce nici un avans.(sa ne gandim ca educatia civica e o materie minimalizata undeva in ciclul 5-8). Mai mult, datorita noilor directii sustinute de minister si de administratiile liceelor, se reintroduc practici care nu sustin abordarea democratica, ci mai degraba o politica opresiva (uniforme, camere de supraveghere, etc, etc)[unele din aceste practici, sunt din pacate, rezultatul actiunilor elevilor, care de cele mai multe ori nu respecta/nu inteleg drepturile pe care le au si responsabilitatile care vin cu ele, si actioneaza cel putin spus indoielnic]. In acest fel, la sfarsitul liceului, elevul este inca tributar unui sistem de gandire care nu are nimic de a face cu democratia participativa, sau cu respectarea drepturilor. Orice ar spune reprezentati ai ministerului, ai administratiilor de licee, elevii sunt constant pusi in fata principiului asculti si urmezi ce ti se spune, sau platesti consecintele. Acest climat de frica implicita, si mai mult de individualism prost inteles( fiecare isi protejeaza spatele, de cele mai multe ori in ciuda oricarui principiu de justitie) se intipareste in mentalitatea si personalitatea elevului care ajunge astfel sa fie un produs supus al scolii romanesti.
In perioada in care eram la randul meu elev de liceu am avut ocazia sa iau parte la diverse activitati care au contracarat tocmai atitudinile de mai sus. Sub conducerea unui director de liceu cu o gandire libera, intr-un grup de oameni deosebiti, am invatat aproape fara sa imi dau seama sa gandesc altfel: o trupa de teatru cu apetit pentru experimental, o redactie de revista de liceu care isi dorea uneori sa se ia de gat cu lettre, un grup care vroia evolutie. Cred ca atunci cand eram in clasa a 11-a , am vazut pentru prima oara un grup de profesori care propunea un amendament la regulamentul de functionare al liceului care sa prevada echivalarea unor activitati cu competenta educationala cu anumite activitati normate. Mai mult sustinea sprijinirea educatiei prin activitati complementare educatiei normate. Din pacate aceea initiativa a trecut fara efecte, acel director a fost scos din scena, si acel liceu s-a pierdut intr-o mare masa de conformism.
Datorita experientelor personale, si observand ce se intampla in jurul meu, pot spune ca azi cred ca liceul (ca etapa in educatie) reprezinta cel mai mare regres in educatia democratica.
Ajungand la etapa urmatoare, facultatea, nu e deloc de mirat ca mentalitatea imprimata in cei 4 ani de liceu, isi continua parcursul fara sa intampine rezistenta. Avand in vedere trecerea rapida de la liceu la facultate, elevul, omul, viitorul student nu are in nici un fel ocazia de a invata ce inseamna liberatea de gandire, de ai cuprinde drepturile si responsabilitatile, granitele. Asta face ca, odata trecuti de examenul de admitere, ei sa continue sa se comporte ca o mare masa diforma, cautand supunerea fata de o autoritate recunoscuta, absolut indispensabila in modul lor de a percepe lumea.
Ceea ce ei nu pot intelege, este ca trecerea de la invatamantul public la cel unversitar, reprezinta in primul rand o schimbare a conditiei lor: din beneficiarul anonim al unei politici publice, el devine individul care si-a castigat dreptul la o educatie superioara. Tocmai din aceasta evolutie, ar trebui sa rezulte si schimbarea de mentalitate. Nefiind insa constientizata, aceasta schimbare nu apare.
De aici, apar probleme mai tarziu. In fata unei incalcari de drepturi, nedreptati sau pur si simplu atitudini anti-democratice, studentul aplica supunerea invatata in liceu, fara a incerca sa contracareze aceste lucruri.
Schimbarea mentalitatii este fara indoiala principala conditie pentru evolutia unei societati care incepe din ce in ce mai mult sa isi puna bazele pe o generatie in formare pentru schimbarea societatii. Nimeni nu vrea sa vorbeasca despre nevoia de a educa pentru democratie. Fiecare invatam despre ceea ce urmeaza sa ne ocupe timpul, dar iesind din aria profesionala stricta nu mai vedem nimic.
Am sa dau la sfarsit cazul studentilor francezi. Trecand peste problematica grevelor( care in franta ating cote greu de imaginat in romania), este admirabila puterea si determinare cu care ei se unesc pentru a-si proteja drepturile. Desi profund socialisti inca(cu o oarecare nota utopica) ei practica in fiecare zi un exercitiu de democratie.
Exercitiu de democratie care la noi nu exista. Asumarea libertatii, la 18 ani dupa dobandirea ei institutionala, este inca cea mai mare problema a populatiei studentesti..
Din pacate, admiterea nu prea se mai practica pe la facultati, iar criteriile de departajare sunt notele obtinute in liceu si notele de la bac, care stim cu totii cu ce se mananca si cum se obtin. Din pacate pana acum, nimeni nu a protestat impotriva acestor lucruri, pentru ca cei defavorizati de acest sistem sunt in primul rand cei fara bani (adica cei ce nu au cotizat pentru note mai bune), care nu prea au putere in fata celor care cu bani isi rezolva rapid probleme, deci un astfel de sistem e cat se poate de convenabil pentru ei.
Facultatea in sistemul nostru de invatamant e o prelungire a liceului, un alt sistem in care elevii, deveniti studenti, continua sa taca si sa inghita pentru ca asa au fost invatati. Cu toate ca de aceasta data, ei platesc pentru educatia lor si au altfel de drepturi. Pe care bineinteles, nu le cunosc.
Ma rog, ca sa concluzionez, e al dracu de greu sa aduni cativa oameni pe langa tine sa mergi sa protestezi cand nu iti convine ceva. Romanul e indobitocit si las, nu are curajul sa vorbeasca deschis, chestii care vin dinspre comunism si din pacate se revarsa din plin si peste noua generatie.
Sa vedem ce mai urmeaza.
P.S. Uniforma mi se pare o idee buna.