ohhh, but i will.
cum ai putea sa rezisti tentatiei de a spune nu din cand in cand sau de a contesta ceea ce ti se spune.
cineva spunea : “chalenge authority.believe nothing. think for yourself” si tin sa fiu de acord cu ideea asta.
acum problema mare este ca genul asta de atitudine, mai ales in ro, e un gen de sinucidere programata. In mediul universitar, unde sa fim seriosi, tocami asta ar trebui sa se intample, supusenia e cuvantul de ordine. cu cat taci si nu te remarci, cu atat mai usor drumul spre luminita din capat. but should we?
in opinia mea, si stiu ca nu sunt singurul aici, universitatile ar trebui sa fe locul in care totul se contesta, totul e imbunatatibil si facut mai bun. nu de alta dar e cam singurul loc din lume unde mai poti face asta, ca dupa conditionarile cresc cu fiecare zi. ar trebui sa cercetam, sa inventam, sa modificam, sa question everything si sa ne dam cu parerea. participativ. sa coacem idei si sa scoatem ceva din ele.
nu e insa cazul universitatilor romanesti, si mai ales nu e cazul lui mincu! mai mult nu e cazul sa deschizi gura mai mult decat iti permite buzunarul. desi imaginea este una de democratie frumoasa si functionala, adevarul ca de obicei, e undeva far,far, away…odata ce critici orice are legatura cu administratia shit comes rollin’..
sa depasim..
dar e vorba de idee in general..nu stiu..vreau sa question everything..si sa come up with new shit..compare and contrast..might get somewhere
ba da-te draq……la multa bafta si succese…. prea multa bataie de cap in cazul acestei universitati iti poate provoca si mai multe dureri de cap…. si o stii si tu…. dar intr-adevar… fara lupta nu poate exista o victorie… dar este la fel de adevarat ca in urma luptei te poti alege si cu o infrangere, una dintr-un sir lung de batalii…. intrebarea este : OARE MERITA SA TE LUPTI CU MORILE DE VANT…. ? in final realizezi ca tot cu tine te lupti pt ca restul e prea cufundat in propria lor importanta
bah, sincer merita. un pic azi, un pic maine..inevitabil pana la urma tot ajungi undeva..un mare adevar tot ai zis..ca restul e cufundat in propria lor importanta..numai dak ar pricepe ca in unele cazuri, ca power still is in numbers..nu in toate, dar in unele functioneaza. cand urli singur, e mai usor insa se ti se spuna: inca un nebun!
da si asta e adevarat…. noi suntem cu sutele impotriva a catorva zeci….. niste numere care intr-adevar spun pe fata sansele fiecaruia. Dar cand stai si observi ca atunci cand ne indreptam spre finalul acestei “peripetii in lumea lui OZ” ajung sa dea testul final cateva zeci de studenti, si din aia cativa zeci doar o parte ajung sa profeseze in domeniul in care s-au jucat (si cand zic s-au jucat ma refer la intelesul din dictionar al cuvantului), abia atunci realizezi ca lupta este pierduta chiar din momentul in care ai semna acel miraculos CONTRACT DE INUTILITATE de la inceputul facultatii…..care de altfel se si pierde prin secretariate.
Facultate nu stie sa faca altceva decat sa joace cum i se canta …. iar noi indoctrinatzi cu ideile din familie (fa mama o facultate, termina sa fii si tu ceva in viatza, sau vezi sa nu ma faci de rusine ca ma stie toata facultatea ca eu am terminat cu nota mare, sau lasa ca vb eu cu MAC si te rezolv….) incepem sa jucam … idem tuturor
Solutia … nu cred ca exista una…. ba da…. cea mai inteligenta pe care o gasesc, se pare ca a gasit-o altul mai inainte (partea buna e ca el a fost dus pe aceasta cale prin alte circumstante) sa facem arhitectura fara a avea facultatea facuta…. sa make a point, apoi sa ne castigam respectul… Cred ca stii despre cine vorbesc
hm..desi in unele cazuri treaba cu intai the point si dupa altceva a mers, ma indoiesc ca asta ar merge la toata lumea. nu ma consider atat de genial incat sa sustin ca pot face arhitectura direct asa, din ce cred eu. oricine sustine asa ceva, ori are o problema cu imaginea de sine, ori nu isi da seama ce aberatii spune. si mai e si problema legislatiei..nu poti pur si simplu sa faci maine arhitectura ca asa vrei tu..in felul asta am ajuns sa avem azi multe dintre problemele pe care le avem.
arhitectura are nevoie de scoala. si problema mare, cea mai mare, la mincu e ca nu se cauta in mod neaparat performanta..se cauta mai mult mediocritatea. economic vb e bine. exista un numar restrans de arhitecti buni care monopolizeaza piata, si pentru care inevitabil ajungi sa lucrezi. nici asta nu mai zbarnie ca la inceput dar se intampla.
revenind la problema din mincu, promovand mediocritatea si inabusind orice initiative reale de a performa intr-un domeniu, din oboseala, din plictiseala si destul de des din invidie nu poti reusi nimic. studentii sunt plicitisiti sa se mai revolte, si incet incet devine o masa inerta care maraie pe la colturi dar care da frumos din coada la cel mai mic oscior.
dak ai trecut sau treci prin mincu stii foarte bine ca studentii sunt sub personalul auxiliar, sub soferi, sub femei de servici..practic oricine poate sa ii interzica studenului orice. apoi e bataia de joc fata de volumul enorm depus in multe cazuri in facultate si bataia de joc pentru sutele de mii de lei cate se duc pe plotari, poze, materiale, etc. nu e nevoie sa le aseze pe pedestal si sa se inchine la ele. un minim de respect e cuvenit.
daca s-ar vrea mincu are potentialul sa urce in topuri in mai putin de 1 an. cunosc oamenii din jurul meu. atat profesori cat si studenti. lipseste cu desavarsire motivatia sau respectul. nu prost inteles ci pentru o munca bine facuta.
cat despre apararea drepturilor lor..”sabia taiat capul nu il taie”. si atunci cand totusi se ridica o voce si spune nu, intai se asteapta reactiile si represaliile si dupa se aleg taberele(vb de studenti) cand inevitabil…e prea tarziu.
timingu copii, timingu..
cateva typo’s here and there…
“capul plecat sabia nu-l taie”
si mai trebuia undeva – volumul enorm de munca depus